ZIDUL UNEI NAŢIUNI ÎNVINSE DAR NU RĂPUSE

De curând am aflat că a fost ziua unui prieten, aşa că el ştie de ce am pus acest videoclip, mai ales că i-am dat link. Îi place mail. Hai la mulţi ani! Ai link aici, nu merge postat de pe vplay în blogger. Timp de 30 de ani, aici se termina capitalismul şi începea comunismul. Chiar în inima Germaniei. Dar urmăreşte-l şi pe următorul, că vine şi ziua mea :)

http://vplay.ro/watch/8h75hkvr/

Uite cine se plânge şi acum de ce le-a făcut Herr Austriacul... Acum se perfecţionează stilul şi cea mai bună îmbunătăţire e că zidul lor înaintează. Aici e pământul care a rămas şi fără lacrimi.

JOC

Da! Am găsit un joc pentru copii mari. E cu multe x-uri, cu egal banii înapoi şi îţi oferă nişte cote apetisante pe live, în care matematica de clasa a 7-a, când am fost corigent, îţi devine simpatică rău. Rămâneţi pe recepţie! Cred că i-am dat de cap. Scriu pe blogul ăsta cam de două ori pe an, nu-l şterg, dar dacă o să dea unul într-o zi click şi vede că nu mai e blogul,  înseamnă că am rezolvat puzzle-ul cu cotele combinate:)))) PAM-PAM!

O ALTFEL DE REVOLUŢIE II

Adevărata revoluţie

Strigătele au început să se înmulţească. Suntem deja la a patra zi în care jandarmii fac ture prelungite. Românii ies în stradă nu pentru a-i trimite pe occidentali afară din ţară, sau pentru soarta lumii arabe şi a injustiţiilor, a cruzimilor şi a nedreptăţilor pe care le fac aliaţii noştri politici şi militari, deşi, aşa cum am spus în prima parte, către ei suntem vânduţi sau chiar cedaţi sistematic. Românul simte că se strânge nodul şi că începe să se sufoce.  Apare piatra, apare maşina incendiată, apar strigătele de disperare, furie şi deznădejde. Vor mai fi. Vor apărea răniţi, iar vocile se vor înmulţi. Fiecare categorie socială îşi va cere într-un final libertatea amanetată inconştient de 22 de ani încoace. Acum sunt câteva mii doar. Majoritatea doar îi urmăresc la televizor, sau de pe balcon. Cu timpul, fiecare va lua o decizie. Nu neapărat să iasă în stradă. Revoluţia pură înseamnă să devii conştient şi să acţionezi ca atare. Restul vine de la sine:

- Procese în care statul e dat în judecată pentru retrocedări ilegale, taxe auto aberante, etc

- Debranşări de la reţelele de încălzire, pentru cei care îşi permit şi care realizează că sunt jegmăniţi de stat.

- Refuzul de a mai face credite inconştient la bănci (dacă aş spune bănci cu capital străin, aş face un mare pleonasm).

- Refuzul, pe cât posibil, de a mai fi piaţă de desfacere pentru alte ţări. În loc de Carrefour, ce-ar fi să mergem la piaţă? Avantajele sunt multiple.

- Studiul mult mai atent al oricărei hârtii pe care urmează să o semnăm şi, implicit, să avem puterea de a refuza, dacă ne transformă, ca până acum, în sclavi.

- Refuzul de a mai merge la vot pentru a întruni vreo majoritate.

- Proteste puternice la orice lege nedreaptă şi în justiţie şi pe stradă. Am stat prea mult cu capul plecat. Am văzut taximetrişti care contestă pe loc amenzile pe care le primesc şi îi conving chiar şi pe poliţişti că sunt aberante.

- Refuzul de a îmbrăţişa vreun partid politic sau vreun om care face parte din vreun partid. Politica e 100% minciună şi manipulare iar mass-media e cel mai puternic aliat.

Sunt, evident, doar câteva exemple. Sunt premizele de la care trebuie să plecăm. Totul pleacă de la gândire, de la mentalitate, de la caracter. Sunt singurele lucruri pe care nu ni le pot lua. Nu am fost niciodată proşti. Doar creduli. În momentul în care cei care se uită la televizor sau de la geamul balconului la ceea ce fac alţii în stradă, dar ştiu, în adâncul sufletului ce au de făcut de acum încolo, nu doar pe stradă ci în orice situaţie, atunci vom avea o revoluţie. Atunci când conştiinţa ne va deschide ochii şi vom realiza cu toţii nu doar că suntem sclavi ci că suntem slugile sclavilor care au preferat, aproape dintotdeauna, să se aplece pentru un bici pe zi, în timp ce noi luăm 30.

O ALTFEL DE REVOLUŢIE I

Ai cui suntem, de fapt?

Când o piatră se ridică deasupra unui scut sau a unui baston e semn rău! Semn că după 22 de ani, omul îşi dă seama că n-a făcut nicio afacere. Au plecat ruşii, au venit americanii aşteptaţi de atâta timp. Cu alte metode de furt. Ne mai întrebăm de ce suntem o ţară de hoţi? Toţi am învăţat la şcoală cum am fost jefuiţi de zeci de naţii de-a lungul istoriei. Am asistat la toate formele de jafuri, de aceea. În acest nou context, suntem lipsiţi de orice producţie internă şi consumăm tot ceea ce ne bagă noii stăpâni pe gât. Muncim pentru ei, le plătim rate cu dobânzi enorme, îi lăsăm şi îi încurajăm să ne cumpere terenurile arabile, fabricile şi absolut tot ceea ce poate produce ceva. Implicit, ajungem să muncim pentru ei. Guvernul aproape că dă de pomană orice îi cere un investitor cu capital străin. Cu alte cuvinte preferă să stea degeaba şi să-i vină doar dobânda. E ca şi cum ai avea o sumă de bani şi nu-i investeşti. Preferi să-i duci la bancă şi să trăieşti din dobânda aia mizerabilă de 6-7%. Spuneţi-mi că nu sunt singurul care s-a gândit de mai multe ori cum ar fi să aibă o sumă de bani imensă şi ce ar face cu ea iar acest răspuns să nu vină instantaneu. Cam aşa au făcut şi toate guvernele noastre. Nu produc nimic. Produc alţii aici. Dar doar pentru ei şi plătesc o dobândă mică pe lângă profitul pe care îl fac. Apoi îţi vând ţie porumbul de floricele în supermarket la un preţ de trei ori mai mare decât cel cu care l-ai lua de la ţăranii noştri. Al lor se strică în hambare. Astfel el moare de foame, tu plăteşti mai mult, pentru alţii. Cumperi carne adusă din Ungaria, autostrăzile noastre costisitoare sunt făcute de germani din banii statului nostru, care, apropo, beneficiază doar de 4% dintr-o eventuală exploatare la Roşia Montană. Benzina nu mai e demult a noastră. De aceea e aşa scumpă. Exemplele pot continua la nesfârşit. Am spune că nu-i nimic rău în asta. Vin bani din afară. Dar munca noastră face profit tot pentru cei care au venit de afară şi consumăm tot ceea ce vine de afară. Nici maşini româneşti nu mai avem. Sunt ale francezilor. Aşa s-a creat un dezechilibru imens iar ai noştri iluştri conducători au tăiat din toate bugetele,  apoi au mărit taxele deja la un nivel inexplicabil. Aş putea spune...din comoditate. În tot acest timp, îţi susţii şi statul la perfuzii. Cu taxe insuportabile, cu salarii şi pensii tăiate. Aşa am ajuns chiar să finanţăm războaiele americanilor care se duc şi împart bombe prin toată lumea şi se iau la harţă cu oricine n-o lasă să ia tot. Cu preţul vieţilor a sute de mii de oameni. Asta ca să ne înţelegem cui suntem vânduţi şi pentru cine producem de fapt.

Mergând mai departe aş putea spune că avem o ţară PARADOXAL amărâtă, pentru că ştim cu toţii că aici sunt resurse mai mult decât suficiente pentru un trai mai mult decât decent. Gândiţi-vă, de exemplu că Iranul are munte şi deşert. Cu toate acestea, nivelul lor de trai este mai ridicat. Ar fi extraordinar dacă acest stat n-ar mai investi jumătate din buget în armată. Să nu mă înţelegeţi greşit! Iranul trebuie să facă asta, astfel va avea soarta Afganistanului, Kuweitului, Libiei, Irakului sau, poate cine ştie, şi mai rău: a Palestinei. Dar noi nu trebuie să facem asta. Nu trebuie să alegem părţi şi să ne vindem. Totuşi, am fost vânduţi. După ce a îngenunchiat populaţia, guvernul nostru  a luat bani cu dobândă de la acel circ numit FMI, pentru a plăti pensiile şi salariiile. Dar se termină şi banii aia, nu? Mergem deja pe o stradă cu un singur sens. Nu mai menţionăm că, în schimbul acelor bani, toţi investitorii străini agreaţi şi chiar recomandaţi (cuvântul e mult prea blând) de FMI obţin nişte facilităţi extraordinare. Practic primesc, nu cumpără. Nu vi se pare că ne-am întors puţin în feudalism?  Nu seamănă puţin cu domeniile dăruite prin provincii cucerite de imperii nobililor care finanţau puterea? De altfel, se ştie, istoria e ciclică, nu liniară.