Ai cui suntem, de fapt?
Când o piatră se ridică deasupra unui scut sau a unui baston
e semn rău! Semn că după 22 de ani, omul îşi dă seama că n-a făcut nicio
afacere. Au plecat ruşii, au venit americanii aşteptaţi de atâta timp. Cu alte
metode de furt. Ne mai întrebăm de ce suntem o ţară de hoţi? Toţi am învăţat la şcoală cum am fost
jefuiţi de zeci de naţii de-a lungul istoriei. Am asistat la toate formele de
jafuri, de aceea. În acest nou context, suntem lipsiţi de orice producţie
internă şi consumăm tot ceea ce ne bagă noii stăpâni pe gât. Muncim pentru ei,
le plătim rate cu dobânzi enorme, îi lăsăm şi îi încurajăm să ne cumpere terenurile arabile,
fabricile şi absolut tot ceea ce poate produce ceva. Implicit, ajungem să
muncim pentru ei. Guvernul aproape că dă de pomană orice îi cere un investitor
cu capital străin. Cu alte cuvinte preferă să stea degeaba şi să-i vină doar
dobânda. E ca şi cum ai avea o sumă de bani şi nu-i investeşti. Preferi să-i
duci la bancă şi să trăieşti din dobânda aia mizerabilă de 6-7%. Spuneţi-mi că
nu sunt singurul care s-a gândit de mai multe ori cum ar fi să aibă o sumă de
bani imensă şi ce ar face cu ea iar acest răspuns să nu vină instantaneu. Cam
aşa au făcut şi toate guvernele noastre. Nu produc nimic. Produc alţii aici.
Dar doar pentru ei şi plătesc o dobândă mică pe lângă profitul pe care îl fac.
Apoi îţi vând ţie porumbul de floricele în supermarket la un preţ de trei ori
mai mare decât cel cu care l-ai lua de la ţăranii noştri. Al lor se strică în
hambare. Astfel el moare de foame, tu plăteşti mai mult, pentru alţii. Cumperi
carne adusă din Ungaria, autostrăzile noastre costisitoare sunt făcute de
germani din banii statului nostru, care, apropo, beneficiază doar de 4% dintr-o
eventuală exploatare la Roşia Montană. Benzina nu mai e demult a noastră. De
aceea e aşa scumpă. Exemplele pot continua la nesfârşit. Am spune că nu-i nimic
rău în asta. Vin bani din afară. Dar munca noastră face profit tot pentru cei
care au venit de afară şi consumăm tot ceea ce vine de afară. Nici maşini
româneşti nu mai avem. Sunt ale francezilor. Aşa s-a creat un dezechilibru
imens iar ai noştri iluştri conducători au tăiat din toate bugetele, apoi au mărit taxele deja la un nivel
inexplicabil. Aş putea spune...din comoditate. În tot acest timp, îţi susţii şi
statul la perfuzii. Cu taxe insuportabile, cu salarii şi pensii tăiate. Aşa am
ajuns chiar să finanţăm războaiele americanilor care se duc şi împart bombe
prin toată lumea şi se iau la harţă cu oricine n-o lasă să ia tot. Cu preţul
vieţilor a sute de mii de oameni. Asta ca să ne înţelegem cui suntem vânduţi şi
pentru cine producem de fapt.
Mergând mai departe aş putea spune că avem o ţară PARADOXAL
amărâtă, pentru că ştim cu toţii că aici sunt resurse mai mult decât suficiente
pentru un trai mai mult decât decent. Gândiţi-vă, de exemplu că Iranul are
munte şi deşert. Cu toate acestea, nivelul lor de trai este mai ridicat. Ar fi
extraordinar dacă acest stat n-ar mai investi jumătate din buget în armată. Să
nu mă înţelegeţi greşit! Iranul trebuie să facă asta, astfel va avea soarta
Afganistanului, Kuweitului, Libiei, Irakului sau, poate cine ştie, şi mai rău:
a Palestinei. Dar noi nu trebuie să facem asta. Nu trebuie să alegem părţi şi
să ne vindem. Totuşi, am fost vânduţi. După ce a îngenunchiat populaţia,
guvernul nostru a luat bani cu dobândă
de la acel circ numit FMI, pentru a plăti pensiile şi salariiile. Dar se
termină şi banii aia, nu? Mergem
deja pe o stradă cu un singur sens. Nu mai menţionăm că, în schimbul acelor
bani, toţi investitorii străini agreaţi şi chiar recomandaţi (cuvântul e mult
prea blând) de FMI obţin nişte facilităţi extraordinare. Practic primesc, nu
cumpără. Nu vi se pare că ne-am întors puţin în feudalism? Nu seamănă puţin cu domeniile dăruite prin
provincii cucerite de imperii nobililor care finanţau puterea? De altfel, se
ştie, istoria e ciclică, nu liniară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu