Fluierând prin viaţă

S-a născut într-un cartier sărac al oraşului. I-a plăcut de mic fotbalul, dar cei mari nu prea îl lăsau să joace. Îl trimiteau în poartă şi-l dureau mingile trimise cu putere de copiii cu câţiva ani mai mari decât el. Când se strângeau prea mulţi, el era lăsat pe margine şi trimis după minge. Dacă se spărgea un geam, el era vinovat. S-a făcut mai mare. Acum juca "titular", dar nu prea se lipea mingea de el. A fost la clubul din oraş, dar a fost respins. De trei ori. Acum a dat de gustul vieţii. Îi place şi fotbalul, dar nu se lipeşte de el. A ajuns la liceu, dar nu prea i-a plăcut nici şcoala. S-a lăsat în clasa a 10-a de ea şi a terminat-o la seral. De muncă nu prea îşi găseşte. Un prieten de-al lui l-a sfătuit să facă o şcoală de arbitraj. "Cu o şpagă mică, poţi ajunge repede la Divizia C. Iei cât un salariu pe lună, la un meci". S-a dus cu teamă. Credea că nu va face faţă, dar, şi-a dat seama că acolo sunt cam toţi ca el. După trei ani, a ajuns în Divizia C. A dat 100 de euro şpagă şi a trecut cu brio testele fizice. Băiat inteligent, de altfel, a ochit echipele care trebuie ajutate. Nu e nevoie să fie corect. E mai mult decât suficient să arbitreze "adecvat". Ca să ajungă la B, trebuie să fie atent. I s-a şi spus la o şedinţă, la Bucureşti: "Dacă promovează echipa lui Nea Chichiţă, tu şi cu încă trei, vă duceţi în B, cu el. Trebuie doar să fii atent!". A băgat repede la cap. Domnul Chichiţă a fost mereu băiat bun. Când l-au alergat ţăranii aia de la Jilava, după meci, a pus bodzguarzii pe ei. A spus că-i dă şi un teren, la marginea Bucureştiului, dacă promovează. Dar trebuie să-l treacă pe numele altcuiva, "că se prind rechinii". În doi ani de zile, a promovat în Divizia B. Aici, Nea Chichiţă e prea mic, pe lângă ceilalţi. Banii sunt la alţii, acum îl sună chiar preşedintele Comisiei. Nici măcar nu trebuie să-şi mai facă el calcule. Fac alţii pentru el. El primeşte doar indicaţiile. Acum îşi poate întreţine familia, ba chiar îşi va termina şi casa construită pe terenul pe care l-a primit acum un an. S-a supărat odată, când i-a spus un preşedinte de club că Dumnezeu e sus şi vede tot. S-a gândit că poate rămâne în B şi să arbitreze corect. Nu doar o dată i s-a spus că este un arbitru bun. Dar a fost reţinut de la delegări pentru un fault în atac. 6 etape. O lună n-a primit niciun ban. Casa neterminată, rată la maşină şi o ameninţare care l-a întors repede din drumul său spre corectitudine: "Dacă faci pe deşteptul, în doi ani te laşi. Ori te scot, ori te adaptezi şi, poate ajungi într-o zi în lotul A". S-a apucat din nou de golănii. A dus trei echipe în prima divizie. Promovarea nu mai venea. Se duceau alţii, care aveau mai mult tupeu. S-a înrăit şi mai mult. A început să se imunizeze şi să facă japcă pe faţă. Era singura soluţie. N-avea cum să mai înoate împotriva curentului. A aşteptat ceva timp. A continuat cu acelaşi stil, chiar dacă, în unele oraşe devenise inamicul public numărul unu. Dar nu-i păsa. Avea deja o casă mare, o familie numeroasă, după ce şi-a terminat rata la maşină a vândut-o şi şi-a cumpărat un jeep, ba chiar avea şi un cont frumuşel în bancă. Nici că-i mai păsa prea mult dacă ajungea în A. Dar, când te aştepţi mai puţin, atunci vine! "Din sezonul următor, arbitrezi la A. Ai demonstrat, de-a lungul timpului, că eşti un arbitru talentat şi de valoare, care poate da un suflu nou arbitrajului din România". Nimeni nu i-a spus niciodată ceva mai frumos. A început să i se urce la cap: Certa jucătorii care protestau, se ducea după meciuri la comentatori să-i tragă la răspundere. La început, a arbitrat meciuri mici, apoi, a venit primul său meci mare: "Ai grijă că frânţii aia care vin în Bucureşti sunt răi. Tu să nu te laşi impresionat. Gazdele trebuie să câştige. Eliminări, penalty-uri, orice. Să nu-ţi fie teamă! Orice s-ar întâmpla, am eu grijă de tine, după aceea. Ai încredere în mine."...şi avea. Mereu a avut. Domnul preşedinte a fost mereu om de cuvânt. A intrat cu ceva emoţii. "Avea dreptate domnul preşedinte. Aştia mici nu se lasă. Îi las până la pauză. Şi-aşa au vreo câţiva cartonaşe galbene...Lasă că aştia de acasă nu-s proşti. Ştiu şi ei că doar trebuie să cadă în careu." În repriza a doua şi-a făcut treaba exemplar. A eliminat un jucător, a dat un penalty, a închis ochii la alte faze, la poarta cealaltă. A fost atent tot timpul şi nu şi-a lăsat asistenţii să-l deranjeze. El era şeful. A alergat mult. Mult mai mult decât o făcea în copilărie, când fugea după mingile trimise departe de "băieţii mari". E extenuat, dar are puterea să zâmbească în sine când se uită la tabelă: Dinamo - Gaz Metan 3-2.

P.S. O vorbă deşteaptă şi adevărată: Arbitrii sunt singurii din lume care te pot fura şi apoi beneficiază de o escortă a poliţiei să iasă din stadion(Ron Bolton, jucător de fotbal american)

Prăbușirea colosului

Acesta este un editorial pe care l-am scris mai demult pentru o revistă online cu care am colaborat pentru o scurtă perioadă de timp. Pentru fanii fotbalului italian (printre care mă număr și eu), o explicație logică pentru tot ceea ce s-a întâmplat acolo, în ultimii ani. De ce au italienii probleme mari în cupele europene? De ce, din Italia, doar Inter contează? Ca peste tot, culisele au hotărât totul. Fie că au fost decizii cinstite, fie că nu, în birourile cu uși groase se trasau granițe și arii de influență, ca după al doilea război mondial.

Șmecheria dar și criza din fotbal au apărut în Italia. Prima a ajutat "cizma" sa atragă starurile de pretutindeni și vanzari colosale, a doua a scufundat-o până peste gleznă. Concluzia? Nu prea rentează să fii cinstit.

Cand picatura a umplut paharul, italienii s-au gandit ca e cazul sa faca ceva. Desi conturile tuturor gemeau de cat adunasera din fotbal, se ajunsese mult prea departe. Au urmat arestari, depunctari, retrogradari. Mii de aschii din trunchiul sfaramat de "toporul" justitiei au sfasiat tot in jur. Fara Juventus, trimisa in B, cu Messina, una din ciuca batailor in sezonul cu pricina, ramasa in A, dar si cu anonime care s-au trezit in cupele europene (Chievo, in Champions League sau Livorno, in cupa UEFA), Italia se prabusea inevitabil. Dreptate, dar si faliment! A urmat o renegociere hilara a drepturilor TV, principala sursa de venit a majoritatii cluburilor italiene, care s-au trezit ca nu-si mai pot acoperi cheltuielile. Jucatorii mari, din alte campionate, refuzau echipele italiene pentru ca impresarii lor ii fereau de un fotbal care parea dubios si incert. Sponsorii s-au retras pentru ca nu voiau sa-si mai asocieze imaginea cu un fotbal corupt. Jucatorii mari din Serie A, cautau sa plece, din aceleasi motive. Apoi, a venit criza financiara. Stadioanele arata si in ziua de astazi, cu mici exceptii, jalnic. Asta pentru ca sunt detinute de consiliile locale, care nu permit investitii si nici macar cesiuni. In schimb, cluburile platesc chirii enorme. Vi se pare cunoscut? 

Totul a mers in favoarea Interului, singura echipa neafectata de Calciopoli si care a stiut sa gestioneze criza mai mult decat inteligent: A asteptat ca rivalii sa se inece, apoi le-a fluturat sume pe la nas, pentru vedetele lor, sume care, in mod normal, ar fi reprezentat subiect de comedie. Dar, in disperare de cauza, toti vindeau. Inter a cerut, pe buna dreptate, sa-si negocieze singura drepturile TV si a obtinut sume la fel de decente ca si pana atunci. Apoi, talentatul Moratti, a atras sponsori importanti, care nu prea mai aveau unde sa-si bage banii. Se spune chiar ca presedintele Interului si-a permis luxul inimaginabil de a organiza licitatii. Dupa 4 ani de la Calciopoli, Inter prospera, dar campionatul italian e mai slab ca niciodata. Celelalte rivale traditionale abia supravietuiesc. Milan a investit cateva milioane bune in cel mai modern centru medical pentru a prelungi performanta sportiva. Credeti ca degeaba Milan avea, la un moment dat, cea mai batrana echipa din Liga Campionilor? Juventus si-a revenit, dar e abia la 10% din potential. O conducere care vrea multe, dar nu se pricepe la nimic. E ca si cum ai inlocui cel mai bun chirurg (Luciano Moggi) cu un tractorist (actuala conducere). Roma, Fiorentina, Lazio se compara ca buget cu echipa de mijlocul clasamentului din Franta sau, daca vreti, au putin mai multi bani decat CFR Cluj. Astfel, sunt obligate sa investeasca in scouting, pentru a gasi talente neslefuite (de exemplu, Stevan Jovetic) pe care le vor vinde peste cativa ani, pe sume colosale. Din pacate, cel mai stralucitor campionat din lume, Serie A, s-a transformat din locul unde toti fotbalistii visau sa-si incheie cariera, in rampa de lansare a unor pusti anonimi, care trag cu dintii sa ajunga in Anglia sau Spania. Sa fii cinstit, e lucru mare, dar, ca peste tot, oamenii cinstiti au conturile cam goale. Cum smecheria in fotbal s-a inventat in Italia, astept sa vad cum ies ingeniosii macaronari din asta. Un prim pas a fost facut. Nimic original. Doar copiaza modelul Premier League. S-a creat Lega Calcio Serie A, care isi va rupe "coada" numita Serie B. Un mic pas spre revigorarea primei ligi, un mare pas spre falimentarea definitiva a celeilalte.